Indestructible e noul single al lui Robyn. V-am mai povestit de el cu ocazia recenziei de la Body Talk pt. 2, unde era prezentă o variantă acutică a piesei. Însă acum Robyn a prelucrat piesa şi i-a dat un synth dance, electro hipnotizat pentru a putea fi lansată ca un single solid. E o piesă foarte matură, emoţională dar totuşi puternică, ce respectă tiparul specific acesteia şi o caracterizează direct. A lucrat cu Klas Ahlund pentru acestea. Videoclipul regizat de Nils Ljunggren Max Vitali arată superb! Cântăreaţa poartă un costum din tuburi cu lichid care îşi schimbă culoarea pe măsură ce clipul se continuă. Mesajul puternic şi soundul piesei vor produce un hit, care alături de clipul pe care încă nu l-am înţeles în totalitate, astfel că 2010 este anul lui Robyn(în egală parte cum e şi al lui Kelis). Piesa e inclusă pe Body Talk ce va apărea pe 22 noiembrie în Statele Unite şi în Scandinavia. Robyn 'Indestructible' Official Video
2010 a marcat revenire pe piaţă a lui Kelis cu un nou album. Dacă în trecut Kelis miza pe R&B şi hip-hop, ea se redefineşte cu ocazia acestui album, mergând pe sounduri dance şi europop.
Flesh Tone a fost lansat pentru prima dată pe 14 mai în Polonia, iar până pe 6 iulie albumul era pe majoritatea pieţelor importante muzicale. E lansat de Kelis împreună cu casele de discuri Universal Music, Polydor Record, will.i.am music şi Interscope Records. Conţine piese produse de producători precum Ammo, Jean Baptiste(de asemenea executiv), Alle Benassi, Benny Benassi, Printz Boards, Burns, D.I.M, Mark Gillespie, David Guetta, Damien Leroy, Boyz Noize, Dj Replay, Fred Riesterer, Kelis(de asemenea executiv), Free School, Tocadiso, will.i.am. 1. Intro - o piesă ce combină mai multe genuri: dance, alternative şi R&B. E o combinaţie diferită faţă de restul albumului prin elementele împrumutate din muzica alternativă.
2. 22nd Century - albumul devine din ce in ce mai electro, pe 22nd Century se observă o modificare de acest gen. Kelis are efecte de auto-tune pe voce, iar melodia e mai dansabilă ca cea care o precedează, observându-se diverse synth-uri şi beaturi mai speciale pe parcurs. Nu se transmite o poveste extraordinară prin intermediul versurilor, însă piesa per total transmite ceea ce s-a dorit. Spre sfârşit se aude pianul şi introul piesei cu nr. 3 4th of July - o piesă ce asigură ascendenţa albumului spre cele mai înalte culmi. Orchestraţia e tot mai diversă pe măsură ce înaintăm în piesă dar şi în album. Vocea aspră a lui Kelis dă o particularitate specială acestei combinaţii de genuri: electro, pop, dance. A fost ales ca single şi beneficiază de un videoclip co-regizat de Kelis, filmat în deşertul de lângă Los Angeles şi reuneşte toate elemetele fundamentale ale universului(apă, foc, pământ, vânt).
4. Home - o orchestraţie dinamică, deja tipică pentru Flesh Tone: elemente de electro, pop, dance şi puţin R&B sunt îmbinate într-o piesă ce profită de vocea aspră a cântăreţei pentru a atinge un apogeu. Partea finală a piesei e orientată spre sunetul morţii, prin clopotele de biserică, continuându-se apoi prin ritmuri dance.
5. Acapella - primul single de pe acest material, Acapella are parte de o orchestraţie mult mai diferită faţă de predecesoarele ei. Posedă un sound tribal ce o face să iasă în faţă. Acapella este o producţie interesantă care datorită combinaţiei ingenioase de tribal/dance reprezintă un hit pentru Kelis.
6. Scream - continuarea Acapellei, Scream e mai ciudată şi mai puţin digerabilă. Dar e un "stand-out" din cauza simplului fapt că e deosebită faţă de alte piese de pe album. Fiind o piesă dinamică are parte de o melodie liniştită, dar uplifting până la refren, unde se introduce ciudatul în persoană ca formă de exprimare.
7. Emancipate - Emancipate este e revoltp clară, spusă pe un mod zgomozos şi ferm. Versurile ajutate de soundul mainstream dar totuşi Kelis(adică deosebit) ridică piesa la rangul de imn. Mesajul puternic face din piesă a adevărată capodoperă modernă. Pasajul "Like a phoenix from the ashes" arată capacitatea lui Kelis de a face şi balade frumoase folosindu-se d vocea aspră, dar senzuală în acelasi timp.
8. BRAVEEE - clar, răspicat şi hotărât cea mai bună şi actuală piesă de pe întreg albumul. Pentru mine a fost dragoste la prima ascultare. Începutul sintetizat puternic şi restul melodiei împreună cu versurile ce continuă mesajul îndrăzneţ al piesei anterioare lansează piesa ca pe un uriaş hit! Dance break, please!
9. Song for the baby - dupa hitul de mai devreme vine o piesă mixtă, mă refer aici la combinaţia de dance cu R&B/Jazz ce încheie albumul liniştit cu o comemorare închinată fiului lui Kelis. Am observat că vocea acesteia poate fi şi una domoale, neagresivă.
CONCLUZIE: Datorită conţinutului direct şi la obiect, fără piese de umplutură, Flesh Tone primeşte din partea mea un 9/10 cinstit. Putea primi un 10 cu steluţă dacă era mai dinamic pe unele piese(22nd Century, Acapella, 4th of July), însă s-a decis experimentarea soundurilor cu diverse combinaţii, fapt remarcabil pentru un artist "la modă". Majoritatea dintre aceştia îşi monopolizează albumele, însă Kelis se duce în direcţia opusă si se foloseste de a sa voce pentru a crea noi minunăţii muzicale personale. Pot să spun că pentru realizarea acestui album producătorii alături de Kelis au creat un nou gen: dance-Kelis! versul preferat: I am super cool but now I`m super strong! (Brave)
După ce a avut parte de un hit în Billboard Top 100 cu piesa Impossible, Shontelle revine cu încă o piesă ce doreşte să reprezinte încă un succes pentru cântăreaţa din Barbados. "Perfect nightmare" a apărut undeva prin august, finele lunii, având producţia realizată de către Darkchild.
E o piesă cu mesaj asemănător celui prezentat şi de Impossible, reprezentând relaţia de iubire a doi oamenim care din păcate nu decurge extraordinar. Astfel Shontelle se găseşte prinsă într-o relaţie din care nu poate evada.
Piesa e o combinaţie dintre pop, R&B, până şi dance. Începe cu intro de pian, specific genului pop, iar pe la minutul 1:15 piesa capătă un ritm de dance, în timp ce se păstrează linia melodică R&B şi puţine elemente ritmice din acest gen.
Pentru a-şi putea propulsa piesa cât mai sus în topurile de specialitate, cântăreaţa a filmat un videoclip. Are parte de o regizare foarte bună, o iluminare excelentă şi un dans frumos. Cadre bine-trase, elegante, ţinute ne-exagerate şi o mică poveste de dragoste spusă sub forma unei structuri de amintire, clipul primeşte eticheta de "interesant".
Eu sunt mulţumit de acest single. Este o continuare bună pentru Impossible, însă e puţin mai de calitate. Dacă va avea succes, va rămâne de văzut. Cert este însă că Shontelle intră în top artiştilor mei preferaţi.
