26 ianuarie 2010

JUST Take The Lead

Sunt super-multumit. Asta-i drept. Acum o luna, am descoperit piesa Xoniei, Take The Lead. Mi-a placut de la inceput, era ceva foarte fresh, foarte proaspat pentru Romania ce se distanta, cel putin pentru mine, de ceilalti cantareti autohtoni. Are acea energie ce te face fericit. Piesa e exact ce doream eu de mult timp, adica o evoluare a muzicii din Romania, care a stagnat foarte mult, ba chiar a si involuat, rezultand faptul ca in prezent putini "vocitori" mai fac live-uri de exceptie, care sa-ti faca pielea de gaina si sa aprinda o flacara de emotie, incat sa te covinga sa mai mergi la concertele sale. Acum fiecare copiaza tot mai mult si mai mult pe vecinu', vecinu' fiind cel care are succes. Dar Xonia si echipa ei aduc ceva nou, ceva care chiar trebuia adus. Un nou gen abordat, care, se pare ca, a starnit multe controverse privind asemanarea cu GaGa. EU chiar nu o vad. Inteleg ca sunt blonde, dar, serios, nu vad nicio asemanare. Pentru ca abordeaza un pop comercial precum face si GaGa e toata acesta falsa comparatie? Pentru ca romanii nu au mai vazut ceva tineresc, ceva nou? De ce trebuie sa hulim si sa fim inchisi in ideile noastre, nelasand cale neobisnuitului? Dar totusi, nu vrea sa fiu ca ceilalti. Nu vreau sa hulesc artistii care isi exprima ideile mai altfel decat o fac ceilalti, deja consacrati. Vreau sa fac loc pentru toti. Mi se pare o chestie normala ca fiecare sa-si exprime ideile in modul lui propriu, lasand libertate gandurilor si faptuirilor mintale. Asta reprezinta Xonia. Multi o arata cu degetu' pentru simplu fapt ca vine cu un nou stil muzical, iar mie mi se pare o prostie acest lucru. Dar fiecare face ce vrea. Asta-i cel mai clar. Faca c-or vrea. Eu voi continua sa apreciez artistii care chiar merita, si prin artist ma refer la artist complet. Adica compune, canta, live-uri bune, daca nu foarte bune si show-uri unice la fiecare aparitie. Asta reprezinta pentru mine un artist complet. Xonia mai are putin si ajunge unul. Live ati putut-o auzi la Callatis. Acum astept acel element care sa o faca in mintea mea mica o artista completa. Interpretarea live a noii ei piese.
Cu un videoclip unic, pot spune, pentru Romania, totul o aduce pe Xonia la un rang bine-meritat, datorita performantei ei si a curajului ei de a aborda ceva ce, deocamdata, nu e prea preferat de auditorii din tara, ei fiind orientati TOTI spre antitalente[Inna&co]. Clip de exceptie, filmat intr-o locatie speciala si care nu a fost ales de multi artisti. Acum totul merge pe croma. Ei aleg calea artificiala, dar Xonia si echipa ei nu au facut asa, rezultand un clip ce arata bine, natural. Nu a avea el ditamai povestea, dar merge ca clip de imagine. Costumatii, machiaj, coregrafie, unghiuri, lumini SUPER BUNE! Am scris despre Xonia pentru ca, chiar merita. Deci ma mir cum a ajuns ea de la house[da, a cantat si house, dar nu piese compuse de ea] la pop. Se vede si ce inseamna automotivarea si autoconducerea. A facut ce a simtit ea. Ma mir in continuare cat de bine suna piesa si nu prea imi vine sa cred ca e compusa de ea si de Mihai Ogasanu. Suna a ceva strain, a ceva dezvoltat si bine-organizat. Are momente mai linistite, dar si pline de agitatie. Exact ce-i trebuie unei piese bune, contrastul. Si daca tot o laud atat, uite si clipul, dar si piesa :

24 ianuarie 2010

Sides of the life

Update :) :

In ultima vreme, simt copilaria[putina] ce mi-a mai ramas fugandu-mi printre degete. Timpul nu e de ajuns. Prietenii potrivit se gasesc greu, iar viata trece precum un vant rapid pe langa mine. As vrea sa-l opresc, sa ma lase sa-mi traiesc viata cum vreau eu. Dar nu pot ordona, eu, un copil obisnuit, timpului sa stea in loc, ba sa se si intoarca inapoi. Tot ce vreau in momentul de fata e sa-mi gasesc locul, sa nu ma mai simt asa. De aceea am fost impins, sa spun asa, sa realizez o fotografie care sa simbolizeze partile principale ale vietii,
cea buna si cea rea sau cea vesela sau cea trista. Aici e greu sa ma decid. Va las pe voi sa decideti. Se muleaza dupa viata fiecaruia. La mine, se aplica amandoua cazuri. De cele mai multe ori, viata mea nu e rea, dimpotriva. Dar sentimentul descris mai sus uneori ma ucide cu zile! Si urasc acele momente, in care nu stiu incotro se indreapta viata mea!

Impossible

Dupa ce am ascultat noul single Shontelle, am decis sa scotocesc prin web dupa acesta Shontelle. Se pare ca a lansat un album, care nu a fost primit suficient de bine de industrie. Dar "Not Rihanna"[cum imi place mie sa-i spun :D] nu se lasa batuta si lanseaza cel de-al doilea album. Primul single, Licky, e deja pe piata, iar al doilea single, Impossible e o melodie absolut superba! Cred ca este printre cele mai frumoase balade pe care am auzit-o in ultima vreme. Spun balade, pentru ca in ultima luna am descoprit niste piese de acest gen.[Vezi Alexandra Burke-The Silence, si, desigur, Speechless[GaGa :X] ]. Totul e perfect armonios. Instrumental, linie melodica, versuri, mod de interpretare. Versurile povestesc despre o poveste de dragoste esuata, iar refrenul e unul special, ce m-a cucerit, sa spun asa. Daca ar cuceri topurile precum a cucerit oamenii ce au vizualizat piesa pe YouTube, atunci totul ar fi asa de roz. Din comentarii se vede ca piesa prinde, toate comentariile fiind pozitive, iar ratingul e maxim! Chiar prinde! Abia astept sa vad videoclipul, deoarece versurile, cum am mai spus, exprima o poveste superba! Totodata, sper sa faca un clip cu poveste, nu de imagine, deoarece la asemenea piesa e nevoie si de un videoclip pe masura! Asteptam si iar asteptam! Dar pana atunci, asculta acesta magnifica balada!

17 ianuarie 2010

Not Rihanna

Deoarece in ultima vreme Rihanna e complet ticnita, adoptand un nou stil ce nu is se potriveste, scriu despre o artista care este de multe ori comparata cu Rihanna. Chiar nu stiu de ce oamenii le compara. Ce-i drept, sunt nascute in aceeasi tara, adica Barbados. Artista de care vorbesc e Shontelle. O stiti din hit-ul "T-Shirt", o piesa fruntasa in clasamentele din Europa, primind airplay puternic. In America, din pacate, nu a avut acelasi succes precum in Europa. Dar Shontelle is back, cu un single addictive rau, cu un videoclip tare, dar mai putin original. Nu vreau sa vorbim foarte mult de videoclip, pentru ca nu sunt genul care promoveaza artistii cu reclama negativa. Eu vreau sa punctez intotdeauna realizarile artistului. Single-ul, pe nume sau Licky(Under The Covers) e comparat din nou si la nesfarsit cu o piesa a Rihannei[dumnezeule drag!], adica SOS. Poate seamana foarte putin, dar nu se compara cu trasul la xerox ce se intampla in Romania. Seamana foarte putin. Chiar nu vad de ce se compara atat una cu alta. Dar mno, asa e lumea. Rea. Single=ul a fost scris de Sean Garret, O. Goldestein, J. Franks si T. Lawrence, fiind produs de Dj Frank E. Clipul a fost regizat de Ray Kay, care a lucrat si cu extravaganta si idolul meu, Gaga. Personal, clipul imi place. NU conteaza atat de mult faptul ca nu e foarte original. Se putea introduce si o mica poveste in clip, dar asta deja nu mai conteaza. Tot ce conteaza in momentul de fata e succesul piesei. Piesa are un potential urias, iar dupa mine ar putea ajunge direct no.1! Sper ca se va intampla si acest lucru intr-un viitor apropiat, adica dupa 26 ianuarie, cand piesa va fi trimisa la radiourile din SUA. Atunci ar putea primi airplay si ar putea avea succes. Totul depinde mai mult de dorinta fanilor de a deveni un hit. Shontelle si echipa ei au facut cam tot ce se cuvine. Promovarea e asigura de casa de discuri, Universal Motown Records, asadar succesul ar putea veni curand. Good Luck, Shontelle!
Clipul :

11 ianuarie 2010

Lights of a New Year

Hola there! Cum e in 2010? Revin si eu cu o fotografie realizata, bineinteles, de mine. E una dintre cele 2 fotografii ce au iesit bine si cum am vrut eu. Restul... nimic. Dar ma rog. N-am chef de enumerat lucruri naspa. Mi se pare ca exprima foarte fain acel fenomen arhipracticat in seara de Revelion. Imi place mult culoare artificiilor, chiar daca eu am redat-o pe calculator. Albul mi se parea prea banal. Asa ca m-am jucat putin cu nuantele si am ajuns la verde :X . Fericirea principala a oamenilor din seara de Revelion se reflecta in fotografiile de acest gen. Nu are cum sa nu te faca sa zambesti putin. Asa de colorate, asa de vesele. Te pot purta intr-o lume de basm, creata de tine precum doresti si precum te influenteaza culorile. Totul depinde de tine, daca vrei sa le faci sau nu loc in imaginatia ta.