Cu mai mult timp în urmă am înceăut o rubrică în care doream să popularizez artişti cu potenţial dar care nu se bucură de popularitatea cuvenită.
În acestă zi ploioasă de duminică mi-am readus aminte de două dintre cele mai talentate cântăreţe pe care le-am ascultat vreodată. Le-am descoperit cu ocazia Eurovisionului din 2009, concurs în care şi-au reprezentat ţara nativă, Armenia. Vorbesc aici despre divele Inga şi Anush Arshakyan. Două voci puternice, două surori uimitoare, născute pe 18 martie 1982(Inga Arshakyan) şi pe 24 decembrie 1980(Anush Arshakyan).
Amândouă au studiat muzica la şcoala de muzică(pe care au şi absolvit-o) S. Aslamazyan şi colegiul de muzică A. Babajanyan(pe care de asemenea l-au absolvit cu succes), Inga mergând pe vioară iar Anush pe pian. De asemenea, ele au mai studiat şi la Coservatorul de stat din Erevan, absolvindu-l împreună în 2005. Amândouă au fost fla clasa de vocale jazz.
Şi-au început carierra ca duo în 2000, lansând primul album în 2003, intitulat "We and our mountains"(Մենք Ենք Այս Սարերը). Al doilea album a ieşit pe piaţă în 2006, sub numele "Tamzara"(Թամզարա), iar ultimul apărut în 2009, "Heartbeat of my land"(Մենք Ենք Մեր Սարերը).
Vocile lor au cucerit toată Armenia, având spectacole constante în teatrele acestei ţări şi nu numai. Show-ul lor combină energia, emoţiile, costumaţiile, dansul şi graiul într-o performanţă şi interpretare uimitoare, uimitoare şi unică, frumoasă şi sentimentalistă.
Chiar dacă primele 2 albume nu au fost lansate şi in alte ţări, ele au primit recunoaşterea şi susţinerea poporului armean, fapt ce le-a determinat să meargă mai departe, primind astfel recunoaşterea şi aprecierea internaţională pe care o merită. Acest lucru s-a întâmplat mai puternic odată cu participarea la Eurovison unde au oferit audienţei una dintre cele mai bune interpretări din acel an al concursului.
Piesa cu care s-a decis să-şi reprezinte ţata se numeşte "Jan Jan", fiind o piesă ce îmbină ritmurile moderne cu ritmurile specifice culturii armenilor. Rezultatul final e unul extraordinar, având tot ce-i trebuie unei piese care vrea să reprezinte cultura unei ţări: modernă, dar totuşi tradiţională, arătând cunoştinţele şi înţelepciunea poporului pe care doreşte să-l scoată în evidenţă.
Show-ul susţinut de Inga şi Anush pe scena Eurovisonului, cum vă spuneam, unul de excepţie. Precum piesa, acesta a combinat elementele folclorice, precum costumaţiile tradiţionale, cu elementele moderna, la fel ca laserul folosit la realizarea spectacolului, dar şi a dansului. Performanţa vocală a fost la înălţime, notele înalte sunând absolut impecabil, fiind, după părerea mea, cele mai puternice voci din acel an.
Până şi videoclipul păstrează această fuziune modern-tradiţional, indicând căldura şi entuziasmul armenilor, videoul transformând strada într-un ring de dands în care oricine e binevefnit şi unde oamenii trăiesc clipa şi se bucură de ţara lor, într-un mod ne-egoist.
Ceea ce ar trebuie să înţelegem din acest mesaj e faptufl că lumea se schimbă, modernismul spulberă tradiţionalismul, iar noi trebuie să acceptăm acestă întâmplare într-o oarecare măsură. Calea de mijloc aprobă aceste curente culturale şi impune fiecăruia dintre ele locul binemeritat de acesta, la fel cum se întâmplă şi cu acestă piesă care respectă foclorul armean, acceptând totodată influenţa modernului.
si live:
O altă piesă care păstrează şi transmite mai departe mesajul spus şi de Jan Jan e aşa-numita piesă "Gutan". e o piesă rock cu o mar influenţă folclorică prezenză atât în orchestraţie sub formă de instrumente cât şi în linie melodică sub formă de versuri, scrise total în armeană. Având parte de un videoclip reuşit, ciudat şi bizar, piesa e ca un imn al îmbinârilor tradiţionale cu cele moderne, având un scop precis de a arăta "împăcarea" vechiului cu noul.
În preajma Eurovisionului şi-a făcut apariţia încă o piesă ce îmbină dudukul şi alte instrumente specifice poporului armean împreună cu sound-ul heavy de rock într-o baladă folk-rock ce din păcate nu a beneficiat şi fde un videoclip, dar a fost totuşi apreciată de fani şi ascultătorii genului. Acestă piesă a fost lansată pentru mărirea popularităţii câştigate datorită prezenţei la ESC, Inga şi Anush fiind ascultate de tot mai mulţi oameni.
Chiar dacă în timpul concursului şi imediat după ele erau pe buzele mai tuturor, au scos cel mai slab rezultat al Armeniei, obţinând doar locul 10 cu un total de 92 de puncte. Apele s-au liniştit iar duo-ul a intrat încet într-un con de umbră teribil! datorat lipsei de nepromovare a nimic nou. Următorul album a apărut abia după 5 luni de absenţă, fanii concursului pierzându-şi încetul cu încetul interesul acordat acestora. În aceste 5 luni au fost postate foarte foarte puţine articole pe blogul oficial. E o greşeală care putea fi evitată uşor, dar nu s-a făcut astfel. Dar a fost totuşi postat un teaser al unei piese ce urma să apară pe albumul. Piesa se numea "Don Hay", fiind o piesă relaxantă, folclorică, specifică culturii armene. Întreaga piesă a apărut la puţine zile după lansarea albumului, alături de un videoclip ce susţine tema tradiţională a piesei.
În aceeaşi zi a apărut şi videoclipul primului single oficial de pe ultimul album numit "Menq enq mer sarere". O piesă reuşită, tradiţională, dar care are totuşi un ritm alert specific modern. Are parte de un videoclip poate chiar mai reuşit ca piesa, prezentând diferite calităţi ale poporului armean cum ar fi unitatea, fericirea, inteligenţa. Fiind un clip ce promovează imaginea Armeniei în lume, aici se arată bogăţiile ţării şi simbolurile acesteia. Munţii, lacul Sevan, caisul şi păşiunile în culori calde fiind elementele ce ajută la realizarea promovării. Chiar dacă pare un fapt egoist, se doreşte readucerea muntelui Ararat înapoi în Armenia. Se ştie că acesta a intrat în graniţele Turciei cu mai mult timp în urmă.
Revenind la Inga şi Anush, trebuie să vă comunic că ele se află în turneu în prezent. Au cântat deja în Armenia, Beirut şi urmează în Rusia. Chiar dacă este o greşeală să începi un turneu de promovare după aproape un anu după ce ţi-a fost lansat albumul, "gestul contează", mai bine mai târziu decât niciodată.
Acum a venit momentul să trag o concluzie. Părerea mea este că necunoaşterea în masă a acestui duo se datorează într-un fel casei de discuri, care alege total eronat datele de lansare ale single-urilor si datele de început ale turneelor. O piesă ca Jan Jan ar fi avut un succes mediocru până şi în România daca era promovată ca lumea când i-a fost vremea. Menq enq mer sarere ar putea fi cunoscut şi în Europa dacă era promovat mai puternic şi ar fi avut mai multe concerte şi prin această parte a globului. Poate dacă ar avea refrenul în engleză ar fi ajutat mult la un mini-hit european, chiar dacă fiind un compromis.
Inga şi Anush ar fi avut un succes fulminant dacă erau semnate la o casă de discuri mare, precum Universal, însă globul, cred eu, nu digeră încă astfel de muzică. Dar va veni o vreme când acest gen va fi plăcut şi asculatat de tot mai mulţi oameni iar atunci negreşit ele vor semna(sau vor primi măcar propuneri) de la case de discuri mari. Dat fiind faptul că industria muzicală din Armenia e la pământ( mă refer că predomină acelaşi stil, cam ca la noi house-ul) au trebuit să adopte şi ele acest stil pentru a nu deveni umbre totale. Dar muzica lor evoluează şi a evoluat mult de la Jan Jan încoace, mai ales single-urile. Cred că vor fi ajutate mult de acestă combinaţie tradiţional-modern în vederea scoaterii unui hit internaţional. Pariez că vor fi "the next big thing", de aceea acestă rubrică le-a fost dedicată.
site oficial: www.ingaanush.am
PS: Inga şi Anush şi-au făcut un obicei în a avea şedinţe foto uimitoare, de fiecare dată ele apar în poze uimitoare grafic, la fel şi cultural. Şedinţa pentru Eurovision e una dintre cele mai frumoase şedinţe pe care le-am văzut vreodată.
