Inainte de a ajunge la subiectul pe care vreau sa-l despic, vreau sa adaug ca armenii au piese mai bune ca noi inscrise la Eurovision. Daca din piesele noaste mi-au placut aproximativ 4, de la ei mi-au placut aproape toate, adica 8-9.
Duminca s-a ales reprezentata Armeniei la Eurovision 2010, Eva Rivas. Din cate am inteles eu, s-a nascut in Rusia, inca traieste acolo. Insa i-a fost permis sa reprezinte Armenia, chiar daca nu traia acolo. Eva e foarte talentata, am auzit-o live si chiar are cu ce se lauda europenilor. Sunt 100% ca va face show cu vocea ei pe scena Eurovisionului. Piesa e una care imi place tare mult. Prima data cand am ascultat toate piesele, i-am ascultat doar inceputul, care nu e unul foarte energic, sustinut de un instrumental mai rapid. Am zis repede ca e o balada nereusita. Dar ascultand mai tarziu toata piesa, am remarcat refrenul si versurile. Refrenul e foarte energic. Foarte puternic, nu te ridica la dans, dar te binedispune, te face sa canti cu ea. Cel putin asta e efectul advers pe care l-a avut. Sunt foarte surprins cate de bine pot suna niste instrumente destul de traditionale, fara beat-uri electronice si bass-uri ametitoare. Asta da dovada de o compozitie buna, bine-gandita si aranjata, instrumentata corect. Versurile vorbesc despre traditia armeana, in legatura cu o piatra in forma de piersica? Ciudat. Se pare ca versurile vorbesc si despre o relatie mama-fiica-tara. Dar sa nu ne batem joc. E traditia lor. Imi plac foarte mult rimele versurilor.
Ca si o concluzie, spun despre piesa ca te relaxeaza, dar nu in acel mod prin acel mod prin care o balada o face. Te relaxeaza prin inveselire si binedispunere. Mai ales refrenul care pur si simplu te face mai fericit. P U N C T! A pri cot stooone!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fii drăguţ şi dă-ţi cu părerea