In cimitir, contrastul dintre oamenii saraci si fara nimeni si oamenii bogati si cu familii numeroase era cel mai accentuat pe care l-am vazut. Daca la intrare se ridica falos o camera din marmura, in care era mortul[bine, nu se vedea] de o frumusete mare, pe masura ce innaintai in sus[cimitirul era pe o colina] vedeai ba morminte neatinse de nimeni, ba infrumusetate de numa'-numa'. M-a atras un mormant din marmura neagra, pe piatra caruia era reprezentat subtil Iisus care se ruga si gravat in auriu[dadea in contrast cu negrul] numele celui care se odihnea pe veci acolo. Pot sa spun ca mi-a placut aceasta mica excursie pe care am avut-o intr-o zi libera de scoala. Nu mai am de ce sa ma plang ca nu fost nicaieri. Revin cu niste poze mai ciudate in zilele ce vor urma.
01 decembrie 2009
Deva
Ieri am plecat cu familia mea la Deva, la o inmormantare[odihneasca-se in pace]. Dar nici macar nu-l cunosteam pe raposat, pentru ca era ceva unchi mai indepartat. De aceea am preferat sa ma duc numai pentru a vedea locuri noi si sa vad si eu Deva, dupa ce in copilarie sora mea imi tot povestea de ea. Pot sa spun ca nu e un oras foarte modern, tipic romanesc, cu blocurile acelea vechi si subrede. Catedrala unde am participat la ceremonia de inmormantare a fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut, mare si impunatoare, cu multe turnuri care pur si simplu m-au cucerit. Din pacate, nu am mai apucat sa le surprind intr-o fotografie. Asta e.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fii drăguţ şi dă-ţi cu părerea